Cultură și spiritualitate în Banatul Istoric

Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, Academia Română- Filiala Timișoara și Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu” au organizat manifestarea științifică „Cultură și spiritualitate în Banatul Istoric”. La eveniment a fost prezent și Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului.

În cuvântul său, Părintele Mitropolit Ioan a reliefat că Banatul este leagănul unei culturi multimilenare: „Banatul este o provincie, a cărei cultură și civilizație se pierd în negura istoriei. A fost, mereu, sub influența marilor culturi din spațiul de interferență a acestora. Multiculturalitatea din Banat va crea, în timp, un climat de stabilitate și conviețuire pașnică în acestă regine. În Banat nu s-a semănat doar cultură din exterior, ca pe un teren arid, ci, aici, a fost leagănul unei culturi străvechi, multimilenare. Banatul a asimilat și a sintetizat tot ceea ce a venit din spațiul extracultural bănățean. Banatul a primit, dar a și dat din tezaurul culturii sale. Provincie imperială, a avut acces la cultura vest-europeană, dar au existat și momente de stagnare, cum a fost în timpul ocupției otomane. Însă, Banatul a rămas creștin și ancorat în valorile creștine și europene”.

Vorbind despre multiplele manifestări culturale de masă din satele bănățene ce au adus la o emancipare culturală, Înaltpreasfinția Sa a menționat: „Așezarea numeroaselor etnii a făcut posibilă dezvoltarea unei culturi, unde fiecare etnie și-a adus contribuția sa. Această contribuție a generat un caracter pluricultural. În Banat s-a format și dezvoltat o importantă cultură de masa, marcată de existența școlilor confesionale, teatrelor de amatori, a corurilor sătești și orășenești, precum și a unui important număr de biblioteci publice. În nicio provincie românească nu găsim un număr așa de însemnat de scriitori și publiciști țărani, de reviste sătești, care vor deveni izvoare importante pentru cunoașterea istoriei Banatului. În perioada interbelică, în Banat, apăreau aprox. 380 de publicații periodice, tipărite în mai multe limbi: românește, germane, maghiară, sârbă, bulgară, cehă, slovacă, ucrainiană. Multe dintre publicații erau bilingve su trilingve. Cunoașterea unei limbi străine, chiar și către cei de la sate au facilitat accesul tinerilor români la studii superioare, în Viena, Budapesta sau alte centre europene. Acest fenomen cultural de masă a făcut posibilă apariția unei generații de tineri intelectuali români în Banat, care au avut un rol important în Revoluția de la 1848 și în cea de la 1918. Tinerii români erau duși în slujbă, la împărat, iar, acolo, în cătănie, învățau limba oficială și astfel erau fii de țărani care citeau presa în mai multe limbi. Putem spune că, satul bănățean avea un nivel de cultură în masă mult mai ridicat decât în alte comunități românești, iar numărul neștiutorilor de carte, de aici, era mult mai redus, decât în alte părți ale țării. Banatul a dat un număr important de oameni care au ridicat nivelul de cultură de masă din sat. Elitele provenite din rândul etniilor conlocuitoare din Banat s-au format la Viena, Buda, Paris, Timișoara și Karlowitz. Existau comunități și familii mixte, ce au adus la o emancipare culturală a Banatului. De asemenea, în școlile din Banat se învățau limbile: română, sârbă, germane și maghiară. Ca atare, în Banat avem o geografie lingvistică foarte variată”. La final, Mitropolitul Banatului a concluzionat: „Cultura este pâinea minții și aici, în Banat, la această pâine au avut acces și țăranii”.

Sursa: mitropolia-banatului.ro